Hate

De ce urasc barbatii?..sau mai bine zis de ce am inceput sa-i urasc.Nu am pornit niciodata cu premiza ca toti sunt la fel, cu toate ca asta mi-o dovedeau in fiecare zi. Nu m-am bagat in viata nimanui fara a avea acordul lui.Credeam in ei si in ceea ce vroiam eu sa fie, le atribuiam calitati pe care nu le meritau si pentru asta ajungeam sa cad in plasa, iar plasa sa nu fie sustinuta de nici un fel de argument, sentiment sau fundament.Am scapat incet, incet de ideea de a avea neaparat pe cineva, o relatie, un om care sa fie mereu acolo pentru ca mi-am dat seama ca ma minteam, pentru ca mi-am dat seama ca nu e nimeni si sunt doar iluziile care ma ajutau sa fiu “fericita” pe moment…si mai ales ca pe piata sunt exemple destul de putine care ar putea sa satisfaca o femeie din toate punctele de vedere.Refuz categoric sa-mi impart timpul meu pretios cu un cocalar, cu un misogin, cu un obsedat, cu un retard s.a.m.d…da frate sunteti naspa si starniti dispret si mila, chiar si aia care sustin ca cunosc o femeie, sunt foarte amuzanti…voi cunoasteti de fapt numai mimoze,pe alea da, cu siguranta…pe pipitele alea care arata cum arata, blonde de preferinta si care de cele mai multe ori tac…alea sunt bune, nu va complica existenta cu nimic, ele doar presteaza, voi va faceti treaba si toata lumea e fericita.

Nu,Nu,Nu..nu mi trebuie, cel putin nu acum.Vreau ca eu sa joc rolul principal in viata mea, vreau pentru prima data in viata sa recunosc ca vreau sa fiu egoista..egoista in sentimente, egoista in locurile neocupate din inima mea, egoista in criteriile de selectie a tot ce ma inconjoara(maine trebuie sa fac curat)..am plecat sa cumpar detergenti, carpe si maturi.

Si daca majoritatea blogurilor mele contin sentimente datorate existentei voastre, atunci le-as fi impartasit cu voi, acum nu.